Satul Gilgau este atestat documentar din anul 1405 cu numele de Galgo, intr-un document care mentioneaza trecerea satului din proprietatea Cetatii Ciceului in proprietatea lui Banffy de Losoncz. In acest document se mentioneaza ca satul este unul romanesc. Familia Banffy si-a stabilit curtea in localiatea Capilna in locul numit Podul Curtii sau Lab.
Numele satuluieste de origine slava, avand ca baza cuvantul "glog", care inseamna loc cu spini, maracinis, tufe.
In anul 1467 satul trece in proprietatea lui Ioan si Mihail Szerdahely Kiss prin hotararea regelui Matei Corvin, care a pedepsit astfel familia Banffy pentru ca s-a rasculat impotriva sa.
In 1553 satul este in proprietatea Cetatii Ciceului, iar in documentele vremii sunt pomeniti voievodul Maxim si cneazul Luca Fodor drept conducatori ai satului.
In 1484 Stefan cel Mare primeste din partea regelui Matei Corvin Cetatea de Balta si Cetatea Ciceului , impreuna cu domeniile apartinatoare. Cetatea Ciceului avea 60 de sate printre care si Gilgaul.
Incepand cu 1585 satul Gilgau este in proprietatea lui Petru Racz, care il lasa mostenire fiului sau, Adam Racz, care il stapaneste pana in 1658, cand este pomenit cneazul Stefan Koncz.
Sunt apoi pomeniti ca proprietari, in 1658, vaduva lui Adam Racz, care are 15 iobagi, apoi alti urmasi ai lui Racz. In 1681 principele Mihail Apaffy ordona trecerea satelor Gilgau, Poiana Blenchii si Falcusa in proprietatea lui Stefan Racz.
In continuare satul Gilgau trece de la un proprietar la altul. Sunt pomeniti astfel: Samuil Galambosi, Ioan Galambosi (1756) Anton Racz (1811), Suba (1819), Petru Viski, Iosif Viski (1820), Ioan Babos, Iosif Nechita prin 1857, care s-a inrudit cu familia Racz, au cumparat sau au mostenit de la acesta.
Documentele atesta ca majoritatea populatiei o formau romanii, ceilalti fiind unguri si evrei. Unii erau zilieri , altii se oupau cu arderea varului, ocupatie care a dainuit pina in zilele noastre, insa ocupatia de baza era agricultura si cresterea animalelor,. Alimentatia de baza era malaiul, loaptele branza si legumele. Imbracamintea se confectiona in casa; vara se purtau camasi si izmene de canepa, iar iaena pieptare de oaie, zeche , cioareci si opinci.
In 1787 se infiinteaza in Gilgau o statie postala care functioneaza cu capacitate intreaga incepand cu 1820.
Incepand cu anul 1852 in Gilgau este sediul solgabiraului (judecator cercual). Din anul 1894 functioneaza un post de jandarmerie.
Odata cu infiintarea caii ferate in anul 1890, Gilgaul este una din cele mai importante statii de cale ferata , aici existand un oficiu telegrafic.
O data cu revolutia din 1848 apare si hotararea lui Franz Iosef de a desfinta iobagia. Dupa revolutia din 1848 are loc un proces de conturare si de inregistrare a suprafetelor de teren agricol pe categorii de fertilitate si de folosinta. Alaturi de biserica ortodoxa si cea reformata apare si biserica evreiasca , care va dainui pana dupa al - II-lea Razboi Mondial, prin anul 1960.
Dupa anul 1900 principalii proprietari ai satului Gilgau sunt Simo Layos, familia Horvat (care avea proprietati si in Fodora) si Urany Aladar.
Asezarea satului Gilgau la raspantia drumului european a avut si are o importanta pentru viata economica a localitatii. Reforma agrara din 1945 a adus o schimbare substantiala in starea materiala a majoritatii locuitorilor. Mosia lui Urany a fost impartita taranilor, iar Horvath si-a vandut pamantul parcela cu parcela.
La 1 octombrie 1890 s-a dat in folosinta calea ferata Dej-Jibou, eveniment istoric ce a avut semnificatii deosebite in viata economica a zonei. Exploatarea padurilor, a materialelor de constructie ( piatra de var si varul ) au cunoscut o revigorare semnificativa. Ca urmare a cestui fapt, in zona au aprut intreprinzatori , mai ales evrei, care au intesificat taierea padurilor, comertul cu lemn de foc, de constructie si alte produse silvice. un avant deosebit a cunoscut exploatarea scoartei de stejar care era valorificata in industria pielariei i tara si chiar si in export.
La marginea satului, inspre Baia Mare , erau depozitele de lemne aduse din tot bazinul Lapusului. Zilnic veneau sute de tone de bustenisi alte sortimente cu masini grele. Tot in acea zona se mai aflau: Interprinderea de Constructii Forestiere ( infiintata in 1960) avicola ( care avea opt hale cu peste 40000 de pasari, profilata pe producerea de oua si gaini de carne, fiind data in folosinta in anul 1979) , baza de reptie pentru produsele agricole.
Unul din evenimentele istorice petrecute in Gilgau a fost introducerea gazului metan.